Majestatea Sa Regele a deschis și în domeniul practicii lor, cărare de lumină.
De Crăciun primește colindul Augustului Său Fiu și al străjerilor-camarazi, împărțindu-le daruri după obicei, ascultă cântecele lor de stea și irozi, iese în pragul Palatului pentru a primi urările plugușorului la coarnele căruia se află Insăș Măria Sa Marele Voevod Mihai, troznind voinicește din bice cu: Mânați măi, hăi! hăi !, în noaptea de Anul Nou, rostește apoi către popor urarea de belșug și fericire, prietenește sorcova cu urâturile ei ca și colindele cu Leroi Doamne.
La Bobotează, înconjurat de înalți demnitrai, aruncă Crucea în apa Dâmboviței, urmând tradiția marilor înaintași, de Paște II așteaptă pe masă, când vine dela înviere, castronul cu ouă roșii și încondeiate lângă cozonacul tradițional, la fel ca pe orice român iubitor de cele ce-a moștenit din moși strămoși, iar de Sf. Gheorghe, Patronul Casei Regale, al Armatei, al Străjii Țării și al întregului popor, așează brazda verde în pragul Palatului și ramura înfrunzită alături.
In toate găsește un farmec și o plăcere deosebită, toate îi redeșteaptă în minte paginile istoriei și trecutului nostru. Prin datini și obiceiuri ne păstrăm ființa neamului, unindu-ne toate puterile pentru ridicarea ei sus, cât mai sus cu putință.
Ii plac nespus de mult bisericuțele vechi cu încrustări măestre din yeac, cu sfinți ce abia se mai deosebesc din giulgiul înegrit al vremii, ou atmosfera cucernică de bătrânesc,
