Pagină:Teofil Sidorovici - Carol II - Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie.djvu/44

Această pagină a fost verificată

„Biserica noastră pravoslavnică, întărindu-se, pătrunzând cu adevărat în sufletele tuturor, are acest rol covârșitor de a oțeli românismul, de a-i da putere, de a-l face nepieritor".
(Investirea episcopului de Cetatea Albă și Ismail — 24 Aprilie 1934).
„Biserica lui Hristos, și în deosebi a noastră cea ortodoxă, este o biserică îngăduitoare, o biserică a bunătății, a milei și a păcii.
Păstorii acestei biserici trebue să facă dintr'însa un lucru viu.
Credința nu stă oblojită, numai în cele patru ziduri ale bisericii, ci în sufletul fiecăruia.
Aveți grija acestor suflete, doritoare de pace, doritoare de bine".
(Investirea episcopilor de Huși ei Caransebeș — 8 Martie 1934).
„Biserica a fost centrul cultural al vieții românești, și e bine ca ea să rămâie tot astfel".
(Investirea episcopilor de Huși și Caransebeș — 8 Martie 1934)
„Biserica este a lui Dumnezeu și a neamului, deci și a Regelui, care prin faptă și lege întruchipează neamul; numai lor trebue să le slujească Biserica, și aceasta spre întărirea și demnitatea ei".
(Investirea Mitropolitului Bucovined — 30 Octombrie 1935).
Popoarele fără scutul credinței, oricât de tari vor fi fost, au rămas doar în paginile cronicilor prăfuite de vremi.