Un mare savant englez vizitându-ne țara, a fost primit în audiență de M. Sa Regele și reținut la dejun. Târziu, la plecare, părăsind Castelul dela Sinaia se adresă adjutantului de serviciu:
— Am impresia că plec dintr’o sală unde mi s’a ținut cea mai documentată prelegere asupra originii poporului Român. Suveranul Dv., dincolo de mantia Regală, poartă toga celui mai autentic cercetător de hrisoave și celui mai competent om de știință. Ferice de țara asupra căreia își întinde sceptrul domniei.
............................................................
Tot astfel în domeniul tradițiilor strămoșești, M. Sa Regele, înțelegător al valorii lor pentru întregul popor, s’a străduit nu numai să le practice ori să le cinstească prin Înalta-I prezență, atunci când Augustul Său Fiu Moștenitor de Tron le pregătea alături de ceilalți camarazi de clasă, dar mai presus de toate, a căutat să le înțeleagă tâlcul, adică să descifreze în ele acea istorie nescrisă a vieții străbune.
Suveranul ține cu tărie la obiceiurile Țării Sale și veghiază ca ele să nu fie uitate sau influențate.
În locul bradului împodobit la sărbătorile Crăciunului, obicei împământenit în vremea de după război, la Palat s’a colindat cu steaua făcută de Măria Sa Voevodul, s’a cântat „Florile Dalbe” și s’a trosnit din bici cu „Plugușorul”: Mânați măi, hăi! hăi!
