care făcea pe cei tineri să se simtă îndată la largul lor.
Tustrele surorile ne îndrăgostisem deabinelea de unchiulețul, și a fost o mare plăcere pentru noi, să dăm de dânsul în această cam înfricoșătoare curte imperială. Afară de aceasta, „mătușica”, soția lui, pe care o întâlneam pentru întâia oară, era tot atât de încântătoare ca și soțul ei. Era mică și subțirică; n’avusese copii și iubea tot tineretul din familie; știa cum să-l atragă, căci în trupșorul ei scund, sălășluia o inimă foarte largă. In această pereche nu găseai nimic țeapăn sau semeț, și, mai târziu, când făcui și eu parte dintr’o familie cu legi neînduplecate și principii nemlădioase, ei fură adesea ca un adăpost pentru noi cei obosiți de formule și de aspre datine politice. Regele Carol al României trimisese pentru câtva timp la acest unchiu și la această mătușă pe nepotul și moștenitorul său, socotind că avea nevoie de o schimbare de atmosferă. Tânărul prinț putea cu acelaș prilej să urmeze manevrele imperiale, ceeace avea să-i fie de folos pentru cunoștințele sale militare. Regele Carol nu făcea nimic fără cele mai temeinice motive.
Astfel se întâmplă, că ne întâlnirăm pentru întâia oară la masa Kaiserului. Kaiserul Wilhelm era văr primar cu noi, împărăteasa Fredericka, fostă prințesă regală a Marei Britanii, mama lui, fiind sora mai mare a tatei. Wilhelm era bine înțeles, mult mai în vârstă decât noi, și cu toate că avea o personalitate interesantă, nu-l socoteam printre verii noștri preferați. Era desigur plin de sentimente bune, dar apucăturile lui față de familie, erau cam gălăgioase, lipseau adesea de blândețe.
