ne atrăgea cu o neînvinsă ademenire; era pătruns de vraja romantică a trecutului, îmbinată cu farmecul deplinei desăvârșiri, pe care o au numai vechile locuințe de țară din Anglia. Am vizitat iarăși Cotheal cu prilejul neuitatei primiri ce mi se făcuse la Plymouth în 1924, și-l găsii și mai minunat decât era în amintirea mea; afară de aceasta, actuala Lady Edgecomb ajutase mult la înfrumusețarea grădinilor și făcuse din ciudata veche clădire o locuință intimă și plăcută. Părinții mei aveau la Devenport mulți prieteni și dădeau multe recepții; îmi amintesc ca prin vis de niște prânzuri în Palatul Amiralității și mai deslușit de niște ceaiuri la cari eram poftite, în câteva case din împrejurimi, la țară; peste tot, eram primiți în chip încântător, totuși, după cum am spus mai sus, această parte a vieții mele, mi-o amintesc nedeslușit, poate din pricina marei schimbări care cam pe acea vreme avea să-mi pecetluiască soarta și-și arunca umbra peste toate celelalte întâmplări. Inainte însă de acel eveniment, am mai fost odată în Rusia, și de data asta, cu un prilej foarte dureros.
In August, în toamna anului 18... primi mama la Coburg, vestea morții tinerei soții a unchiului Paul. Marele duce Paul era fiul cel mai mic al țarului Alexandru II și cel mai iubit frate al mamei. Abia cu trei ani înainte se căsătorise cu Alexandra,
fiica cea mai mare a regelui George și a reginei Olga a Greciei; și acum Alix, așa o numeam noi toți, drăgălașa și tânăra mamă și soție, murise! Vestea ne sosi ca un trăsnet. Cu un an înainte, unchiul Paul o adusese la Coburg să
