Și acum să ne întoarcem iarăși la copilăria mea, căci va trebui să mă urmați cu răbdare dealungul multor cărări încă, și cred că ar fi bine să vă fac cunoștință cu alți câțiva membri ai familiei mele, dacă aceasta e sa fie povestirea vieții mele.
Bine înțeles, cea mai de seamă personalitate, care reducea la proporțiuni minime pe toate celelalte, era bunica, regina Victoria; bunica-regină, așa îi ziceam, pentru a o deosebi de bunica-împărăteasă, mama mamei mele, după al cărei nume fusesem eu botezată, pe când Ducky purta pe acela al bunicii-regine, și apoi i se adăogase numele de Melita, pentrucă Ducky se născuse în încântătoarea insulă Malta; dar despre Malta, voiu vorbi mai târziu....
Cred că bunica-regină se aștepta ca eu, cea mai mare fată din familie, să fiu botezată cu numele ei, dar mama simțise că trebue să mă cheme Maria, nume care îi era mai scump decât toate, pentrucă era al mamei ei; și trebue să spun că mi-e drag numele meu: Mary ori Maria, are într’însul ceva de vecinicie, căci nu este el numele Maicii Domnului?
Mi se pare că n’a fost totdeauna ușor pentru mama să fie nora reginei Victoria, cu toate că-și purtau, una alteia, mult respect.
Mama fusese crescută la curtea cea mai autocratică, a cărei strălucire nu poate fi închipuită decât de cei ce au văzut-o. Unică fiică a Țarului, importanța ei fusese cu totul excepțională. Acum era soția fiului al doilea al reginei Victoria, și toate cumnatele ei, chiar cele nemăritate, îi treceau înainte, ca având drept la tronul Angliei. Îmi închipui
