mai bine atmosfera cuvenită. Cel de acum, după câte am aflat dela prietena mea Gretchen care locuește în Oberammergau, e olar; chiar mi-a trimes câteva străchini și ulcele minunate, plămădite de dânsul.
Reprezentația ne mișca adânc, și duhul care plutea în tot satul avea ceva minunat și înălțător; afară de aceasta, satul, el însuși, era de toată frumusețea cu pajiștile lui primăvăratece pe deantregul acoperite cu flori de câmp. D-rul X., fiind în toane bune, știu cu multă îndemânare să mărească și să însuflețească înțelesul tuturor lucrurilor, astfel încât această excursie ne-a rămas întipărită în amintire ca ceva de neuitat și de nespusă însemnătate, ceva ca o viziune dintr’o altă lume mai curată, care ar năvăli deodată, în viața noastră de toate zilele.
In căminul nostru din Germania, au jucat un rol însemnat și unii servitori: Wiener, lacheul orânduit la serviciul camerelor noastre de culcare și de studiu; bătrâna Matilda, servitoarea; Rose, servitorul fratelui nostru; Schaub, „Stallmeister”, și Meister, intendentul Castelului Rosenau.
De Wiener am mai vorbit, când am pomenit de prăjitura dela Kalenberg. El a trăit mai mult decât toți ceilalți și ajunsese la urmă un „factotum” pe lângă sora noastră Baby. Vedea de dânsa, cu grija unei doici și cu îngăduința unui părinte, dar tot ca un părinte, știa la nevoe s’o dojenească; o admira, o iubea și-i făcea toate chefurile; era totodată respectuos și familiar. Singurul lucru ce nu isbuti să și-l însușească în lunga lui carieră, a fost o înfățișare chipeșă sau elegantă. Roșu-cărămiziu
