doctori ori îngrijitoare de meserie. Avea o constituție de fier și nu era niciodată bolnavă, de aceea socotea orice propășire a medicinei, drept o născocire modernă; „puteam foarte bine să trăim fără astea în vremea mea”. Tot astfel nu încuviința teoria microbilor; desinfectantele îi erau nesuferite și nu erau îngăduite în casa ei. Iși bătea joc dea-binelea, de cei ce-și măsurau temperatura, tensiunea, se supuneau unei ascultări sau urmau un regim. I se părea o neghiobie să pui iod pe o tăetură, sau să faci injecții în contra tifoidei.
Cât despre operații, nu erau în ochii ei decât o vinovată împotrivire în contra naturii, așa cum o făcuse Dumnezeu. In casa noastră, nu se vorbea despre medicină, și am pornit în calea vieții cu totul neștiutoare de cele mai simple învățăminte ale ei. Cu toate acestea mamei îi plăcea foarte mult să laude unele leacuri precum: fenacitina, aspirina, salipirina, și se necăjea dacă încerca cineva să-i arate că sunt vătămătoare, când nu sunt luate cu socoteală. De fapt, mama era un lăstar dintr’un vechi trunchiu, o fire cum nu se mai găsește azi: autocratică, conservativă, răbdătoare la boală și la durere, mândră, vitează și neștiind ce e văicăreala.
Era o ființă care-și păstra ideile și idealurile, care ura progresul când însemna schimbare; sportul, când însemna purtări prea libere; emanciparea, când însemna necuviință; libera cugetare, când însemna călcarea principiilor religioase. Era bună, darnică și iertătoare față de servitori, cunoștea istoria familiei fiecăruia, glumea cu dânșii și era aproape familiară, fără să le îngădue totuși
