chipurile tuturor celor cari au avut un loc de seamă în această frântură atât de fericită din viața mea! Unii aveau să se șteargă pentru totdeauna, alții să mă urmeze de aproape, alții mai de departe, iar alții să ajungă numai amintiri nelămurite, pierdute în negura pe care vremea, cu încetul, o așterne peste trecut. Unii din ei sunt servitorii noștri dela Malta: Beppo, care ne însoțea în toate excursiile, cu coșul pentru pregătirea ceaiului și samovarul rusesc; Tony, polițaiul localnic, searbăd, deșirat, oacheș și cu totul devotat nouă, copiilor; mai era și Beppo numărul doi, grăjdarul, și grădinarul cu ajutoarele lui, fără a mai socoti nenumărați prieteni, răspândiți în cele patru colțuri ale insulei și cari, cu largi zâmbete și strigăte guturale de bună primire, ne îngăduiau să năvălim în gradinele sau în ogoarele lor, dându-ne voe să le culegem portocalele sau micșunelele și cari își dărâmau singuri zidurile dărăpănate ca să ne lase să trecem. Primitori și blânzi, bieți țărani, cu cari vorbeam numai prin semne și gesturi!... Și mai presus de toți, erau iubiții noștri prieteni și tovarăși, ofițerii depe cuirasat: Beatty, Streatfield, Rumbold, Back și alții, cari nu se credeau prea mari, pentru a nu găsi plăcere în jocurile svăpăiate ale „celor trei mici prințese” dela Sant Antonio.
Dar ședințele de bucătărie pe „Alexandra”, când făceam ochiuri la capac cu slănină prăjită și când ne spălam pe mâini în cabinele ofițerilor de marină, fiecare în ligheanul prietenului preferat, Beatty fiind în acele timpuri favoritul ales de mine! Și ce mai urcări și scoborâșuri prin docuri, în timpul când se curăța sau se revopsea vaporul! Parcă ne-am fi
