suit pe piramide, așa de înalte erau scările. Cât era de nostim, pe atât era de dăunător pentru hainele noastre! Dar nebunatecul joc de-a „prinde-mă dacă poți” prin toate grădinile dela Sant Antonio sau pe acoperișurile cu niveluri diferite ale marei locuințe, și călăritul în Massa, cu vijelioasele galopuri dealungul șoselelor de piatră, excursiile pe malul mării în grădina vreunei vile părăsite, sau în vreunul din forturile ce păzeau câteși patru colțuri ale insulei... Și mulțimea de căpitani și ofițeri depe numeroasele vase de război de sub comanda ducelui de Edinburg; invitațiile la ceai pe bord și unele chipuri mai bine întipărite în amintire decât altele, însă toate prietenești, primitoare și bucuroase de a vedea pe cele trei mici surori. Căpitanul Le Strange, căpitanul Feloovs, Sir Charles Cust, Fortescue, Colville, Keppel, Gamble... și alții al căror nume le-am uitat. Intre doamnele prietene cu noi, era Miss Blundell, care mai târziu se căsători cu Colin Keppel, și a cărei frumusețe fragedă o admiram c’un entuziasm copilăresc; era și Mrs. Barron, ah! încântătoare! Mrs. Slade, Lady Hely Hutchinson și mica contesă Iguanez din aristocrația Maltei pe care nu o vedeam decât din când în când. Mama cunoștea și prețuia mult alte familii malteze, dar noi fiind pe acea vreme prea mici ca să mergem în lume, nu le prea întâlneam. Mai era și mica Gladys Fetherstonhaugh singura fetiță, tovarășe de jocuri, de care îmi aduc aminte; o copilă vioaie, plină de haz și de imaginație. Chipuri, multe chipuri, toate zâmbitoare și blânde, și pe fiecare le iubeam: în felul lor, pe unele mai mult, pe altele mai puțin, după însemnătatea ce-o aveau în
Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/252
Aspect