să încalece pe Tommy, ceeace și făcu la urma urmei. Incepu atunci o scenă de neertat pentru noi. Stăpânite de mânie, pe când urcam dealul după mama și Tommy cu călăreața lui, începurăm să ocărâm pe Lady Mary către fetele ei, cari mergeau alături de noi și Dumnezeu știe ce grozăvii rostirăm față de cele trei fetițe, împotriva mamei lor. Toate ponegririle fără temei ale Mademoisellei ieșiră pe negândite din gurile noastre. Când ajunserăm în vârful dealului, Lady Mary se coborî de pe cal, Tommy se întoarse la adevărata lui stăpână și câteșitrele ne urcarăm iar în șea. Mama, pentru a arăta cât o mâhnise purtarea jignitoare a copiilor ei, porni cu trăsura fără un cuvânt și fără a ne arunca măcar o privire. Atunci ne aprinserăm, parcă ar fi turnat cineva untdelemn peste flacăra mâniei noastre. înecate în lacrimi, ca trei mici sălbatece părăsite de Dumnezeu, dădurăm drumul hățurilor și co-borârăm dealul în galop nebun, în urma trăsurii, urlând de furie și scoțând limba cât era de lungă, pe când aruncam în capul Lady-ei Mary cele mai urâte epitete ce puteam găsi în vocabularul nostru, din fericire destul de restrâns.
Desigur, că avea și o latură comică această scenă, foarte necuviincioasă. Trebue să fi fost o priveliște nostimă, aceea a celor trei mici amazoane înverșunate, în galop nebun dealungul șoselei în urma trăsurii elegante și potolit mânată, în care stau două doamne, ce-și salvau demnitatea prefăcându-se că nu se știu urmărite de trei mici furii cu obrajii scăldați în lacrimi și scoțând limba cât se putea. Mulți ani mai târziu, am găsit o scrisoare
