urmă ca fată și apoi ca femeie tânără mi se părea cu desăvârșire de neînțeles; căci și eu și surorile mele aveam o preferință, cu totul feminină, pentru uniforme și pentru omul trăit în aer liber, voinic și pârlit de soare, chiar dacă seara căsca după o zi întreagă de sport!
Dar aceste petreceri de vânătoare, cari plictiseau pe mama, erau pentru noi, pline de însuflețire și surescitare. Îndată așezam în gând, — așa cum fac copiii, după simpatiile și antipatiile lor, — pe fiecare musafir la locul său. De sigur locul de căpetenie îl aveau după înfățișarea lor, dar și după modul cum se purtau cu noi. Unii „oameni mari” știu mai bine decât alții să se facă iubiți de copii.
Dela vârsta de cinci ani eram o adevărată fiică a Evei în iubirea mea pentru haine frumoase; de altfel, frumusețea, sub orice formă, trezea în mine o dragoste înflăcărată, chiar păgână.
La una din aceste petreceri de vânătoare la Eastwell, îmi aduc aminte că am văzut pentru prima oară pe frumoasa prințesă de Wales. Apăru într’o zi la ora ceaiului într’o minunată rochie de catifea roșie cu o trenă lungă, în falduri largi. Fui cu totul buimăcită de admirație; rămăsei fără cuvânt, cuprinsă de adorare, și-și poate oricine închipui încântarea mea când această arătare în vestmânt de catifea roșie, care se numea tanti Alix, propuse să vie sus în camera copiilor să asiste la baia noastră!
Se așezase acolo în strălucitul ei vestmânt de purpură, și eu, fascinată, o priveam lung pe deasupra buretelui, încremenită și temându-
