soarte atât de grozave. Georgie, ca și fratele mai mare al mamei, muri foarte tânăr de tuberculoză, nu știu unde, în Caucaz mi se pare. Xenia ne era o foarte dragă tovarășă, fiind întocmai de vârsta lui Ducky; ceilalți doi, Misha și Olga erau mai mici decât noi. Eram însă și mai prietene cu ceilalți veri, copiii unchiului Vladimir și ai lui tanti Miechen.
Unchiul Vladimir, al doilea frate al mamei, era singurul oacheș din familie, de o rară frumusețe, dar ceva mai puțin înalt decât frații lui. Soția lui, tanti Miechen, născută prințesă de Mecklemburg, cu toate că nu avea o frumusețe regulată, era una din cele mai fermecătoare ființe ce am întâlnit vreodată.
Mi se pare că exista o oarecare întrecere între tanti Miechen și tanti Minny, și mai puțină prietenie și bună înțelegere decât se străduiau să arate în timpul marilor adunări ale familiei, de cari îmi amintesc atât de limpede.
Cei patru veri ai noștri, trei băeți, Kirill, Boris, Andre și o fată, Ellen, erau cei mai frumoși copii ce-și poate cineva închipui și prietenia dintre noi se prelungi și după tinerețe. Mult mai târziu, sora mea Ducky se căsători cu Kirill — dar despre aceasta voi vorbi la locul cuvenit.
Unchiul Alexis, al treilea frate al mamei, burlacul familiei, avea o înfățișare asemănătoare cu a unui Viking, și ar fi întruchipat pe Lohengrin așa cum l-a visat Wagner. Cu părul blond, cu ochii albaștri, de o înălțime peste fire, era o strălucită întruchipare a bărbăției; iar culme, era marinar și avea dragostea
