la culme, când uriașul unchiul Sasha, a cărui greutate era nemaipomenită, se urca și el în plasă. Aceasta era clipa de neasemănată însuflețire pe care noi, copiii, o așteptam cu o bucurie amestecată cu oarecare teamă. Unchiul Sasha fugea după noi în lungul și în latul plasei, și când ne prindea într’un colț, începea să sară în sus și în jos, și greutatea lui ne sălta ca pe niște mingi. Te pomeneai asvârlită din ce în ce mai sus, parcă n’ai mai fi avut greutate, și deabia căzuseși în picioare; că iar te pomeneai în aer, când sus, când jos, când jos când sus, țipând și râzând, spăimântată și încântată; un joc vrednic de zei.
Astfel vedeam noi pe unchiul Sasha. Las istoriei sarcina de a-l zugrăvi în orice alt chip va vrea.
Soția lui, tanti Minny era sora reginei Alexandra. Fără a avea frumusețea mătușei Alix, avea tot atât farmec. Era încântătoare, apropiată și foarte iubită de toți, dar nu ține mult loc în amintirile mele, cu toate că din marele număr de rude din Rusia, e singura care mai trăește în clipa când scriu aceste rânduri. Era o mamă și o soție mult iubitoare, și știa să țină locul în lumea ei, fie ca femee, fie ca împărăteasă.
Pe acea vreme, aveam cinci veri și vere: Nicky, Georgie, Xenia, Misha și Olga care era mică de tot.
Pe Nicky totdeauna l-am iubit și l-am admirat cu toatele, măcar că fiind mai mare, nu era de o seamă cu noi. Chiar de atunci, tânăr de tot, avea blândețea și ochii mângâioși, cari au fost farmecul lui în tot timpul vieții, până la tragicul sfârșit. Blând și iubitor de pace, nu părea să fie menit unei
