Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/124

Această pagină nu a fost verificată

înfocare cu care îndrăgisem Scoția, singura dată când o văzusem.

Era în această țară ceva brumat, ceva legendar, care mă mișca puternic, până în suflet, ceva ce se înrudea cu firea mea, aș putea zice.

E ciudat, dar simt înclinație spre lucruri extrem de deosebite: mă încântă farmecul aproape mistic al Scoției și totodată îmi plac nespus de mult țările din Miază-Noapte, cu strălucirea nețărmuritei lor îmbelșugări și uneori chiar, cu frumusețea lor aridă. Inima mi-e, ca să zic așa, împărțită între amândouă; curente diverse în firea mea sunt atrase deosebit: Scoția și Malta! Două țări pe de-antregul opuse și totuși, amândouă strânse până la durere, de sufletul meu. Pe amândouă le simt aproape, mă chinuesc prin dragostea ce-mi insuflă.

Nicio întâmplare mai de seamă nu se leagă de acea vară petrecută în Scoția; toate amintirile sunt învăluite într’o ceață asemănătoare cu negurile ei.

Nuanțe șterse: castaniu, ruginiu, vioriu, cenușiu, în toate tonurile cu putință, iar dealurile în depărtare, albastre, de acel albastru pe care numai depărtarea îl poate da, albastrul visurilor, albastrul nădejdilor, plutind în zarea conștiinței noastre. Iar în aceste semitonuri, lungi plimbări fără țel pline de descoperiri, peste dealuri, prin pârloage, dealungul văilor tăcute, sau pe țărmul pâraielor cu luciri căprii; căpriul unor ochi cari au într’înșii lumini verzui; și toate aceste pâraie erau pline de păstrăvi pătați cu roșu. Sub picioarele noastre pietre, pârloage sau mușchiu, ca niște perne mari și