că prefer această din urmă notă a talentului D-sale, în locul celor-l'alte. Așa pare a fi mai natural și mai sincer. In poeziile sale macabre prea sunt multe răcnete, blesteme, poze și ceva care seamănă cu o epilepsie; prea multe viziuni fantastice, prea multe aberațiuni bolnave, une-ori de un efect ridicol. Din potrivă, atunci când e poet social și psihologic, D-sa produce poeme ca „Maria”, ce este de o frumusețe și de o putere impresionabilă rară. Stoenescu are încă o formă corectă, adese-ori artistică, și în tot-d'auna clară, înțeleasă.
„Decepțiile” sunt în număr de 44.
Ele au forma unor cugetări, unor reflexiuni în versuri. Poetul și-a însemnat în ele o impresie tristă, un sarcazm, un regret, o durere, o lacrimă. A cugetat asupra timpului și și-a zis:
O! Timp! în tot-d'auna
statornic și pribeag,
Cu dinți de copilandru,
Si unghii de moșneag,
La ce 'ți slujesc atâtea
Puteri neîntrecute,
Când operile tale
Le lași-abia 'ncepute?
