depărtat, pare că îți ajung până la auz, până în suflet, vaietul de suferințe seculare ale poporului român, plângerile amare ale iobăgiei, țipetele revoluțiunei, și mai apoi imnul triumfător al renașterei. Și în acest imn deslușești elocința melancolică și duioasă a lui Bălcescu, graiul puternic și impunător al lui Eliade, cântecile profetice ale lui Bolintineanu, protestările înțelepte și neobosite ale lui Ion Ghica, cuvîntarea, — până atunci neauzită, — a lui Costache Rosetti pentru drepturile poporului; — este un concert monstru cu note de libertate și renaștere, care fu menit să miște tot Occidentul Europei.
Era semnul că un popor necunoscut de pe malurile Dunărei tresare, se scutură de cătușele sclaviei, aspiră către lumina civilizațiunei. Era deșteptarea instinctului de rasă către progres și libertate!
Mihail Cogălniceanu este una din figurile strălucite ale acelei epoci. Profilului său nu ajung numai câte-va trăsături
