noștri din epoca trecută au jertfit zeului Marte cele mal zgomotoase simfonii cari puteau să nască din aceste strune. Dintre toate aceste poezii patriotice astăzi însă n'au rămas de cât „Legendele” lui Bolintineanu.
In timpul rezbelului româno-turc (1877- 1878) poezia patriotică atinse paroxismul, în tocmai ca și la Francezi, când avu loc resbelul franco-prusian. Ori-ce bun român se credea dator să cânte vitejia „dorobanțului”, în ale cărei vine toți puneau să curgă numai „sânge roman”. Ce a remas din toate? Poate: Sergentul și Penes Curcanul de Vasile Alexandri.
Să ne lămurim puțin acest fapt. In general, poeților patriotici le lipsesc două din cele mal principale facultăți ale unui adeverat poet: imaginațiunea și sensibilitatea. Odele și poemele patriotice le veți găsi întocmite din fonduri banale, îmbrăcate în cea mai seacă și comună formă a versurilor. Dacă ai citit, spre pildă. Puii de lei al D-lui loan Nenițescu, cunoști pe toți cei-l'alți trubaduri
