Această pagină nu a fost verificată
Mă plimbam într'o zi pe câmp, la țară. Măreția și singurătatea Naturei îmi păreau ca acele femei bune și înțelepte cari te atrag cu zîmbetul curat al prieteniei. Reveneam, curmat de învingeri, din lupta vecinică cu decepțiile și nevoile vieței, și căutam într'un colț de Natură mângâierea iluziilor pierdute. Pentru mine Natura nu este eterna nepăsătoare a lui Alfred de Vigny, care rămâne rece și mai presus de durerile omenești. Mie mi s'a părut tot-d'auna că există o intimă simpatie între Natură și inima omului. Cei fericiți vor zări cerul zîmbindu-le; celor triști li se vor părea că luna e mal palidă și melancolică.
