153 cântece, niște armonii simple, izvorâte nu dintr'o simțire nemărginită și vecinie în neliniștile patimel, dar gentile, firești și ce puteau să îmbete sufletul unei femei. Un cer cu lună, o vale cu șoapte de izvoare, cu ciripiri de paseri, un colț de natură în sfârșit, erau pentru poet locuri ce sugerați în simțirea Iul dorința de a iubi, de a'șl chema iubita în fer- mecătoarele, în caldele, în dulcile sînurl ale naturel. Și i-se pare chiar că acolo unde el iubește și natura iubește. Ot înșelătoare dar neprețuite iluzii ale i- nimel !.... Auziț'l : Când totul se 'ncântă De-o sfântă Visare de-amor, De ce în plânsoare Tu oare îneci al el zbor? Și în altă parte: Până când unda dulce șoptește, Vino cu mine, iubita mea, Căci tinerețea ce ne zîmbește, Trece ca ea! Și iarăși:
