Pagină:Profile literare.djvu/151

Sari la navigare Sari la căutare
Această pagină nu a fost verificată

153 cântece, niște armonii simple, izvorâte nu dintr'o simțire nemărginită și vecinie în neliniștile patimel, dar gentile, firești și ce puteau să îmbete sufletul unei femei. Un cer cu lună, o vale cu șoapte de izvoare, cu ciripiri de paseri, un colț de natură în sfârșit, erau pentru poet locuri ce sugerați în simțirea Iul dorința de a iubi, de a'șl chema iubita în fer- mecătoarele, în caldele, în dulcile sînurl ale naturel. Și i-se pare chiar că acolo unde el iubește și natura iubește. Ot înșelătoare dar neprețuite iluzii ale i- nimel !.... Auziț'l : Când totul se 'ncântă De-o sfântă Visare de-amor, De ce în plânsoare Tu oare îneci al el zbor? Și în altă parte: Până când unda dulce șoptește, Vino cu mine, iubita mea, Căci tinerețea ce ne zîmbește, Trece ca ea! Și iarăși: