Sari la conținut

Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/38

Această pagină a fost verificată
ARTUR STAVRI

Prin stîncĭ curg ape de izvor, —
Și’n spumă ele-șĭ cînt’un dor
  Nemîngîiet;
Noĭ fermecațĭ de glasul lor
  Vorbim încet…

Eŭ caut sfîntul răsărit
Al unuĭ basm făr’ de sfîrșit
  De-acu ’nainte
Și aflu că ne-am fi iubit
  De cînd țin minte.

Tu-mĭ spuĭ drăguțele poveștĭ
De sburătorĭ, de ’mpărăteștĭ
  Innamorărĭ —
Și eŭ le-ascult că le ’nfloreștĭ
  Cu sărutărĭ…

***

De-asupră-ne cad umbre sure —
Și-ĭ dulce liniște ’n pădure
  Ca ’n țintirim…
Tacĭ…; ca să nu gîndeștĭ aiure
  Să nu vorbim.

— 38 —