Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/37

Această pagină nu a fost verificată

 
Pe-acasă toțĭ s'aŭ risipit...
Noĭ tăinuițĭ în liniștit
   Umbriș de crîngurĭ,
Pe lună iată-ne 'n sfîrșit
   De-acuma sîngurĭ.

Odihna ce de mult o cat
Pe codriĭ negri s'a lăsat;
   Doar crengĭ uscate
Sě frîng și tac sporind treptat
   Singurătate.