Această pagină a fost verificată
ARTUR STAVRI
De-abea prin stîncile’n ruină
Pătrunde ’n boltă și te ’nșală
Gălbuĭe geană de lumină:
Un fir subțire de beteală.
Pătrunde ’n boltă și te ’nșală
Gălbuĭe geană de lumină:
Un fir subțire de beteală.
Sĕ’ntinde rugul să-l ajungă
Ș’o clipă frunzile să-șĭ scalde
In dulcea, fericita dungă
De raze vesele și calde.
Ș’o clipă frunzile să-șĭ scalde
In dulcea, fericita dungă
De raze vesele și calde.
Pe muchea pietrelor s’agață,
Cotește stăvilĭ — și ’nainte,
Mînat de dragostea de viață,
De dorul soareluĭ fierbiute.
Cotește stăvilĭ — și ’nainte,
Mînat de dragostea de viață,
De dorul soareluĭ fierbiute.
Târziŭ, dar tot ’ĭ-ajung vlăstare
Sus, unde-ĭ peștera ’n ruină —
Și’nviorîndu-se răsare
La cer albastru, la lumină…
...........
Sus, unde-ĭ peștera ’n ruină —
Și’nviorîndu-se răsare
La cer albastru, la lumină…
...........
— 32 —
