Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/33

O toamnă

E toamnă: s’a ’negrit livada
Cu ramurĭ ude, pustiită —
Și-ĭ ceață albă ca zăpada —
Și ploaĭa cerne ca prin sită.

De vînt, de ploĭ, de vremurĭ grele
Îs triste lumile de-afară,
Pustiul cuĭb de rîndunele
Țĭ-aduce dor de primăvară.

 

— 33 —