Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/31

Această pagină nu a fost verificată

 
În fundul peștereĭ adîncĭ
E-un întuneric nesfîrșit;
De multj acolo, printre stîncĭ
Un rug: de ĭederă-ĭ sădit.

Dar în pĭetriș, ne'ncins de soare,
Lăsat pustiuluĭ hain,
I-s albe frunzele și moare
Rîvnind lumină, cer senin.