Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/31

Înspre lumină

În fundul peștereĭ adîncĭ
E-un întuneric nesfîrșit;
De mult, acolo, printre stîncĭ
Un rug de ĭederă-ĭ sădit.

Dar în pĭetriș, ne’ncins de soare,
Lăsat pustiuluĭ hain,
I-s albe frunzele și moare
Rîvnind lumină, cer senin.

 

— 31 —