Această pagină a fost verificată
<poem> Ger aspru, ĭearnă tristă, — și dă'n apus de soare.... Gătre-asfințit un nour pe cer albastru pare Un ostrov de rubine, — și'n zările pustiĭ Troene, stîncĭ de gheață, luminĭ trandafiriĭ, — Și'n tot singurătate...
Incepe să s'aștearnă
Pe lume-odihna tristă a sărilor de ĭearnă.... Pustiul crește par'că: nicĭ umbră nu-ĭ, nicĭ vĭeață; Ci liniște, ger aspru, troene, stîncĭ de gheață — Și numa dinspre sihlă un rătăcit de cale
