Această pagină a fost verificată
În foĭ păstrează din frumosul
Azur al ceruluĭ de sară
Și ne-a adus cu ea mirosul
Străin de lungă primăvară.
Și moare-aicĭ uscată 'n glastră,
La focul arșițeĭ de soare,
Înstrăinata floare-albastră
Din țărĭ cu umbră și isvoare:
Î-ĭ sete de pădure-adîncă
Și dor de-un vînt ușor s'o culce,
De șoapta apelor sub stîncă,
De primăvara veșnic dulce —
Și moare 'n locul strîmt din glastră
Și făr'o lacrimă de rouă
Cum mor atîțĭ pe lumea noastră
Cu dorul sfînt de-o lume nouă.
