Această pagină a fost validată
ARTUR STAVRI
Cu sarcina pe umăr încet coboară’n vale
Și ’ncovoiat sub greaua povară ce-l dihoacă
Pe cîmp sĕ pare umbră albită ’n promoroacă…
...............
Și ’ncovoiat sub greaua povară ce-l dihoacă
Pe cîmp sĕ pare umbră albită ’n promoroacă…
...............
Amurg și prinde-a ninge... Drumețul ribigit
Rămîne’n cîmp; — și cade troian nemiluit
Cernînd potop de stele pe ochĭ făr’ de lumină…
S’a ’ntunecat o lume…
Și-ĭ liniște deplină
Și tot sĕ’nșir pustiĭ
In zărĭ de plumb aceleașĭ priveliștĭ fumuriĭ…
Rămîne’n cîmp; — și cade troian nemiluit
Cernînd potop de stele pe ochĭ făr’ de lumină…
S’a ’ntunecat o lume…
Și-ĭ liniște deplină
Și tot sĕ’nșir pustiĭ
In zărĭ de plumb aceleașĭ priveliștĭ fumuriĭ…
— 14 —
