Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/122

Această pagină nu a fost verificată

La piept ține-o cruce cu mîna
Și doarme — și picură sfînt
Florĭ albe de'nvălue zîna;
 
Iar crengĭ aplecate'n pămînt
Fac boltă cu stîlpiĭ de-aramă,
Fac arcurĭ, ghirlănzĭ, la mormînt.
 
Isvoarele gingaș o chieamă
Pe nunne — ș'o plîng — s'o descîntă
Cu laeriniĭ duioase de mamă.
 
Ea stă cu privirile țintă
Și oarbe, — cu fața senină,
Cu fruntea de ceară, — o sfîntă.
 
În liniște par'că sĕ'nchină —
Și doarme o noapte adîncă...
Somn lung și pustiŭ și ruină...