Această pagină nu a fost verificată
Și el neclintit ca o stîncă
O soarbe cu ochiĭ de foc —
Și-ĭ pare vedenie încă.
Rămîn amîndoĭ la un loc:
El palid — și ea ca de var,
Ea înger — el fâră noroc.
Le cîntă pădurile rar
Un bocet de mare'n furtună,
Un vaer prelung și amar.
Ca orgă pădurea răsună
Maĭ trist, maĭ adînc și maĭ tare —
Și aue toată nebună.
Din larma de glasurĭ răsare,
Sĕ'nalță — și picură sfînt
Ca lacrimĭ un plîns de 'ngropare:
