Această pagină a fost verificată
La geamul care dă'n grădină
Sĕ veștejește 'ncet în glastră
Și moare arsă de lumină
O drăgălașă floare-albastră.
Adusă-ǐ din pădurĭ bătrîne,
Din țărĭ cu umbră și isvoare,
Cu primăvară ce rămîne
Mereŭ și veselă și'n floare.
