Această pagină a fost validată
De dorul altor lumĭ
La geamul care dă’n grădină
Sĕ veștejește ’ncet în glastră
Și moare arsă de lumină
O drăgălașă floare-albastră.
Sĕ veștejește ’ncet în glastră
Și moare arsă de lumină
O drăgălașă floare-albastră.
Adusă-ĭ din pădurĭ bătrîne,
Din țărĭ cu umbră și isvoare,
Cu primăvară ce rămîne
Mereŭ și veselă și’n floare.
Din țărĭ cu umbră și isvoare,
Cu primăvară ce rămîne
Mereŭ și veselă și’n floare.
— 11 —
