Această pagină nu a fost verificată
Fulgurosc prin aer rece florĭ de-omăt scînteietoare;
Alb e dealul și pe vale zac troiene de ninsoare.
Moartă-ĭ firea...; ca un giulgiu pus pe ceĭ ce nu maĭ sînt.
Cer de plumb îmbrobodește fața tristuluĭ pămînt;
Doar o rază furișată de prin bolțile pustiĭ
Pe întinsul alb așterne stînse dungi trandafiriĭ.
Peste vieața înlemnită tot maĭ jalnic vîntul bate...
Tristă-ĭ iarna, tristă-ĭ lumea, triste-s gîndurile toate...
