zeci de ani până ce l-a stăpânit cu desăvârșire. Tocmai deaceea cartea lui este una din puținele opere care fac epocă în vremea noastră.
In expunerea ce urmează, cititorul va deosebi ușor, în linii generale, ceeace aparține lui Morgan și ceeace am adăugat eu. In capitolele istorice privitoare la Grecia și Roma nu m’am mărginit la datele furnizate de Morgan, ci am adăugat ceeace am avut la dispoziție. Capitolele despre Celți și Germani îmi aparțin, în esență, mie; Morgan spunea în această privință aproape numai de izvoare de a doua mână, iar în ce privește pe Germani — în afară de Taoit — el nu poseda decât proastele falsificări liberale ale domnului Freeman. Considerațiile economice, care erau suficiente lui Morgan pentru scopul său, însă care erau cu totul neîndestulătoare pentru al meu, au fost toate din nou prelucrate de mine. Și, în sfârșit, se înțelege dela sine, că răspunzător sunt eu pentru toate concluziile, în măsura în care nu-l citez în mod expres pe Morgan.
Edițiile precedente ale acestei scrieri, care au apărut într’un mare tiraj, sunt epuizate de aproape o jumătate de an și editorul mi-a cerut de multă vreme să pregătesc o nouă ediție. Lucrări mai urgente m’au împiedicat până acum să fac acest lucru. Dela apariția primei ediții au trecut șapte ani, în care timp cunoașterea formelor primitive ale familiei a făcut progrese însemnate. Trebuia deci să fac cu sârguință îndreptări și complectări și aceasta cu atât mai mult cu cât plănuita imprimare a textului de față îmi va face cu neputință, pentru câtăva vreme, introducerea altor schimbări.[1]
Am revăzut deci cu atenție întregul text și am făcut o serie
- ↑ Cu prilejul tipăririi anterioare a acestei prefețe, apărute în „Neue Zeit”, 1890—1891, vol. 2, fascicola 41, pag. 460, sub titlul „Cu privire la istoria familiei primitive (Bachofen, MacLennan, Morgan)”, această frază suna astfel: „și cu atât mai mult, cu cât noua ediție urmează să fie tipărită într’un tiraj care astăzi devine ceva normal în literatura socialistă germană, dar care în alte domenii ale tipăririi cărților în limba germană este încă o raritate”. — Nota Red.
