Sari la conținut

Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/26

Această pagină nu a fost verificată

Desvoltarea superioară a Semiților și Arienilor trebue atribuită poate hranei bogate în carne și lapte și cu deosebire influenței ei binefăcătoare asupra desvoltării copiilor. Intr’adevăr, Indienii pueblo din Noul-Mexic, care trăiesc aproape numai din hrană vegetală, au creierul mai mic decât Indienii de pe treapta de jos a barbariei, care se hrănesc mai mult cu carne și pește. In orice caz, pe această treaptă dispare încetul cu încetul antropofagia și ea se păstrează numai ca un act religios sau, ceeace aci este aproape tot una, ca un mijloc de vrăjit.

3. Treapta de sus — începe cu topirea minereului de fier și face trecerea la civilizație prin inventarea scrisului cu litere și întrebuințarea lui pentru însemnări literare. Treapta aceasta, care, după cum am spus, este parcursă în mod independent numai în emisfera răsăriteană, este mai bogată în progrese ale producției decât toate cele anterioare luate împreună. Ei îi aparțin Grecii din epoca eroică, triburile italice puțin înainte de întemeierea Romei, Germanii lui Tacit, Normanzii de pe vremea Vikingilor[1].

Inainte de toate, întâlnim aici, pentru prima dată, plugul cu brăzdar de fier tras de vite, care a făcut posibilă cultivarea pământului pe o scară mare — agricultura — și prin aceasta, înmulțirea nelimitată, din punct de vedere practic, a mijloacelor de trai în condițiunile de atunci; apoi distrugerea pădurilor și prefacerea lor în ogoare și pășuni, ceeace iarăși nu se putea face, pe scară mare, fără de secure și sapa de fier. Odată cu acestea începu însă și o înmulțire rapidă a populației și o îndesire a ei pe teritorii restrânse. Inainte de cultivarea câmpiilor numai condițiuni ou totul excepționale ar fi putut strânge o jumătate milion de oameni sub o cârmuire centrală unică; e probabil că aceasta nu s’a întâmplat niciodată.

Cea mai mare înflorire a treptei de sus a barbariei o găsim


  1. Vikingii — războinici și navigatori; locuitorii de pe coastele Peninsulei Scandinavice și ale Danemarcei, care au întreprins în veacul al VIII-lea și al IX-lea expediții de jaf și de cucerire în alte țări, s’au așezat în Normandia (Franța) și au cucerit mai târziu Anglia și Sudul Italiei. — Nota Red.
26