numai prin faptul că a criticat civilizația, societatea producției de mărfuri, forma fundamentală a societății noastre actuale, într’un mod care ni-l amintește pe Fourier, dar și pentru faptul că vorbește despre o viitoare transformare a acestei societăți în cuvinte pe care le-ar fi putut spune Karl Marx. Era deci bine meritată, atât mustrarea ce i-o făcu cu indignare MacLennan că „metoda istorică îi este cu totul antipatică”, cât și confirmarea acestei mustrări de către profesorul Giraud‑Teulon din Geneva, încă în 1884. Și doar acelaș domn Giraud‑Teulon, („Origines de la famille”), rătăcea încă, în 1874, neputincios prin labirintul exogamiei maclennane din care abia Morgan a trebuit să-l scoată!
Nu este nevoie să mă opresc aici asupra celorlalte progrese pe care preistoria le datorește lui Morgan; cele necesare în această privință se găsesc în lucrarea mea. Cei patrusprezece ani care s’au scurs dela apariția operei lui principale, au îmbogățit foarte mult materialul nostru referitor la istoria societăților omenești primitive; antropologilor, călătorilor și preistoricilor de profesie, li s’au alăturat reprezentanții jurisprudenței comparate care au adus în parte material nou, în parte noi puncte de vedere. Unele din ipotezele lui Morgan au devenit prin aceasta șubrede sau au fost chiar răsturnate. Dar nicăeri materialul nou adunat n’a dus la înlocuirea marilor lui idei principale, prin altele. Și astăzi încă rămâne în picioare, în trăsăturile ei principale, ordinea adusă de el în preistorie. Ceva mai mult, putem spune că ea găsește din ce în ce mai mult aprobarea generală, în aceeași măsură în care calitatea sa de autor al acestui mare progres este tăinuită.[1]
Londra, 16 Iunie 1891. Friedrich Engels
- ↑ La reîntoarcerea mea din New-York, în Septembrie 1888, am întâlnit pe un fost deputat al Congresului American, ales în circumscripția electorală Rochester, care cunoscuse pe Lewis Morgan. Din păcate n’a putut să-mi povestească multe despre dânsul. Morgan ar fi trăit în Rochester ca un simplu particular, ocupat numai cu studille sale. Fratele lui ar fi fost colonel și ar fi avut un serviciu in Washington, la Ministerul de război; prin mijlocirea acestui frate, el a ajuns să intereseze guvernul pentru cercetările sale și să publice mai multe opere pe cheltuiala statului; el, adică povestitorul, intervenise deasemenea de mai multe ori în această direcție în timpul cât fusese deputat. — (Nota lui Engels)
