o bună piață de desfacere pentru asemenea lucruri; în Anglia cartea a fost, se pare, sistematic persecutată și singura ediție care se mai găsește prin librării, a acestei opere care face epocă, este traducerea ei germană.
De unde această rezervă, în care este greu să nu vedem un complot al tăcerii, mai ales dacă o punem față în față cu numeroasele citate de pură politețe și alte dovezi de camaraderie, de care mișună scrierile savanților noștri consacrați în materie de preistorie? N’o fi oare din cauză că Morgan este American și că pe istoricii englezi îi doare faptul că dânșii, cu toată sârguința lor în adunarea materialului, sârguință care merită recunoștință, sunt nevoiți să recurgă — în ce privește concepțiile generale care servesc la ordonarea și gruparea lui, într’un cuvânt, în ce privește ideile — la doi străini geniali, Bachofen și Morgan? Aceasta se mai putea îngădui Germanilor, dar Americanilor? Față de American, fiecare Englez devine patriot; în privința aceasta am văzut în Statele Unite pilde amuzante. Se mai adaugă însă și faptul că MacLennan era, ca să zicem așa, întemeietorul și conducătorul oficial recunoscut al școalei preistorice engleze; că într’o anumită măsură bontonul preistoric cerea să nu se vorbească decât cu cea mai adâncă venerație despre artificiala lui construcție istorică, care ducea dela uciderea copiilor, trecând prin poliandrie și căsătoria prin răpire, la familia matriarhală; că cea mai mică îndoială asupra existenței „triburilor” exogame și endogame care se excludeau absolut unul pe altul era considerată drept o erezie nelegiuită; că, prin urmare, Morgan reducând la nimic aceste dogme sfințite, făptuise un fel de sacrilegiu. Și pe deasupra, el le spulbera cu argumente, care prin simpla enunțare a lor apăreau evidente; astfel că admiratorii lui MacLennan, care până acum umblaseră buimaci între exogamie și endogamie, fură aproape nevoiți să se lovească cu mâna peste frunte și să exclame: cum am putut fi așa de proști și n’am descoperit noi înșine de mult aceste lucruri!
Și dacă toate aceste crime nu erau deajuns pentru a opri școala oficială să trateze lucrurile altfel decât dându-le la o parte cu nepăsare, apoi desigur Morgan a depășit măsura, nu
