Pagină:Numiri etnice la Aromâni.pdf/34

Această pagină nu a fost verificată

33 NUMIRI ETNICE LA AROMÂNI 163

arată că forma din urmă se datorește, poate, influenței dialectului albanezesc tosc. Nu știm însă dacă cuvântul este curent în albanezǎ. Alte numiri date de Aromâni Țiganilor, după îndeletnicirea sau locul lor de origine, sunt: Fusárǐ și Ursári, celor cari se ocupă cu vânzarea de fuse, linguri, etc. și celor care joacă urșii. Țirăpíńǐ (pl.) (=cere-pâne) se zice Țiganilor care vin din România și vorbesc dialectul daco-românesc.

                                    UVRËU

Pe Ebrei Aromânul îi numește: Uvrèu, pl. Uvrèǐ, femenin: Uvreáǔă, pl. Uvreale, identic cu daco-românul: Ovreiu. Și numele acesta arată, în parte, o formațiune aromânească. Regulat, de la Hebraeus, gr. Hevraiós, trebuia să rezulte aromânește lbrèǔ sau Ivrèu. Forma cu u: Uvrèǔ se datorește, după părerea noastră, înrâuririi limbii neogrecești, unde constatăm prefacerea lui e de la începutul cuvântului în o. Așa de ex.: ohtrós, pentru ehtrós (= dușman); ómorfos, pentru émorfos (=frumos); ormineia, pentru ermineia, deci și Ovriós pentru Evréos. Din Ovrèu, potrivit regulii fonetice aromânești, care cere prefacerea oricărui o neaccentuat în u, a rezultat Uvreu. Dar după cum arată femeninul Uvreauă , pl. Uvreale, după analogia lui greauă, greale, arauă, arale etc... înrâurirea limbii grecești n-a fost desăvârșită. Am fi avut uvrèisă în cazul din urmă din neogrecescul ovrèǐsa sau uvreasă, prin analogie cu prifteasă, etc. Evreii, datorită religiei, au trebuit să fie cunoscuți de Aromâni întotdeauna.

                                   LĂTIN

Prin Lǎtin numesc Aromânii pe locuitorii catolici, cari veneau altă dată de prin Albania, cei mai mulți din regiunea Scutari, pe la Stămărie 15/28 August — 1/13 Septemvrie, ca să strângă cumățle, tălăganile, din cari se făceau scurteicile albanezești și mantalele negre, numite de Aromâni tot: tălăgane. Putem afirma cu oarecare siguranță că este aceeaș denumire ce se dǎ, în Evul Mediu, pe tot cuprinsul apusan al Peninsulei Balcanice, clasei diriguitoare romane de pe țărmul maritim al Adriaticei, despre care nu odată se menționează în documente. De bună seamǎ că această numire nu-i nouă, ci se ridică până la raporturile ce-au trebuit să existe în trecut, între Aromânii Pindului și ai

3 A. R. - Memoriile Secțiunii Literare.Sera III Tom. III Mem. 4.