32 PERICLE PAPAHAGI 162
La Vlaho-Clisura se zice: ύèύiftu, fem. ύéύiftǎ, (țigani, țigancă). Toate aceste numiri aromânești se derivă de la ngr. Γύφτος (citește: ύiftos). Numirea de ύéύiftu se derivă, contrar celor spuse de noi (in Noua Revistă Romană, Anul 1912, pag. 12.) tot din ngr. și anume din forma Έγυπτος (citește: 'éύiptos) cu rostirea dură a primei silabe; deci ύéviftu este rezultatul influenței limbei grecești culte, ceea ce rezultă și din păstrarea accentului pe antipenultima. Vlaho-Clisurenii, fiind cei mai mulți descendenți ai Românilor din regiunea Moscopolei, care înflorise în trecut prin școlile sale, în care limba greacă veche se învăța cu osebire în Νέα Ακαδημία, înrâurirea grecească s-a exercitat asupra lor mai mult prin cultură, ca unii cari nu erau deloc în contact cu elementul grecesc. Este deci firesc ca și termenul de ύéύiftu să fie datorit unei asemenea înrâuriri culturale. Ca important fenomen fonetic reținem trecerea grupului consonantic pt în ft, întâmplat în epoca venirii Țiganilor în Europa, cu toate că acesta ar putea fi și un împrumut de-a gata din neogrecescul, γύφτος, din γύπτος, prefacerea fonetică amintită întâmpinându-ne și în neo-greacă.
CURBET, CARASOV'IFTU, etc.
Alte numiri pentru Țigani sunt cele următoare: Curbif , feminin Curbetă, pl. Curbèți, Curbete. Acest nume se dă țiganilor lăeți, nomazi, cari cutreeră satele, vânzând diferite obiecte făcute de ei.
Cuvântul se derivă din turcescul curbét, gurbét. Cu înțelesul din Aromâna îl întâlnim în.* sârbească: gurbét, gurbetáș, gurbetín, fem. gurbetka «nomadischer Zigeuner» și în limba albaneză tot așa (Cfr.G . Meyer, Albanesiches Wtb. pag. 215). Carasóύiftu, -ă, «țigan negrü», din turcescul cara «negru» și ύiftu, prin ngr. καηασόγνφτος. Čengènè, fără femenin, din turc, čeng’enè «țigan». Acesta-i derivat, bine înțeles din gr. Αθίγγανος, de unde se formează dr. Țigân, cu accentul coborât, spre deosebirea bulgărescului Țigane, care-și păstrează accentul ca în grecește. Este curios că în neogrecește un derivat de la Αθίγγανος nu există astăzi, având și grecii tot pe γύφτος pentru de semnarea Țiganilor. In Aromâna o formă de la ’ ΑΊΗγγανος nu ne întâmpină decât în nume proprii de familii, ceea ce arată că ar fi existat odată. Așa întâmpinăm forma Țingănă și Țingănă, Țingră. Rotacizarea
www.digibuc.ro
