Pagină:Nicolae Iorga - România mamă a unității naționale v.1.djvu/124

Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


cer și codri, când furioasă de piedeci, aruncând izbiri de valuri în piatra mănăstirii care s’a încumetat să-l domine. Vag peisagiu, nici de munte, nici de șes. Și, pe lângă viile Drăgășanilor, colecție de cârciumi și de case pretențioase în jurul unei vechi și frumoase bisericuțe, care nu se vede din cale, ce șubrede sate și ce oameni năcăjiți!

Ce lucru mare e de făcut și aici, pentru ca demnitatea omului să se ridice la frumuseță naturii și la mândria trecutului….