Pagină:Nicolae Iorga - Paralelisme helveto-române.pdf/3

Sari la navigare Sari la căutare
Această pagină a fost verificată

341


PARALELISME HELVETO-ROMÂNE


3

II

Intâiu mi s’a întărit concepția alcătuirilor populare după retragerea Imperiului roman, care sânt la originea noastră.

Am arătat, de atâtea ori, — și de altfel am văzut pe urmă că și Amédée Thierry recunoscuse valoarea acestui caz, — cum Viața Sf. Severin, de Eugipiu, învederează că, după retragerea Imperiului roman, colonii romani și romanizați se alcătuiau în comunități libere, cum a fost, în ce ne privește, aceea, înfățișată de scriitorii bizantini, pe malul drept al Dunării, cu un veac mai târziu. Iată că, acuma, se adauge un caz nou, pentru regiunile elvețiene.

Când s’au produs marile năvăliri, întreaga lume din regiunile Europei mijlocii s’a năpustit spre adăposturi. Unii, aruncați spre Est, s’au pierdut între Români, a căror întărire pe malul stâng se datorește tuturor acestor invazii, noii locuitori venind și din Sudul prădat de Attila și din Vest, iar alții s’au găvozdit în Alpii dinarici, la înălțimi așa de mari, încât ele ating și 2.000 de picioare engleze.

Nici nu-i nevoie să se caute elemente ilirice în ipoteza că Reții (dela Ren, Rin) s’ar fi compus din Iliri și din Etruscii ale căror inscripții s’au aflat în aceste văi[1]. Ajunge originea iliră a locuitorilor din Noric, Vindelicia și Panonia, adăpostiți aici.

Originea ilirică, deci noric-panoniană, a acestor pribegi, — căci pribegi, peste slabe resturi alpine, sunt ei —, s’ar învedera printr’un element de limbă: « roșu » se zice cotschen, ca și în albaneză (de unde în românește: Cociu, Cocea). Dar e drept că și în latină e coccineus (de unde coccinilla), deși se poate crede că și aici e un element strecurat din limba iliră. Și același e cazul pentru mellen, melna, « galben »; « alb » și « negru » vin însă din latinește, iar « albastru » e blova (fr. bleu). Și alte cuvinte de origine nelămurită se pot cita, ca numele săptămânii, eilva. S’a semnalat[2], apoi, păstrarea în văile elvețiene, ca strigăt, a iliricului leoba, loba, « vacă ».

Pe această bază a început o nouă vieață, de țărani, în văi, dar și în orașe, de cetățeni. In toată Elveția, Biserica a

  1. Peder Lansel, Die Rätoromanen, 1926, pp. 5—6. Dar răspingerea originii etrusce pentru una celtică, în Enciclopedia Britanică, XI, p. 609.
  2. Peder Lansel, Die Rätoromanen, p. 31.