2
340
altul. Grisonii, Valais au fost supuși cu luptă. Tendințe de cucerire s’au îndreptat și spre Valtelina, spre Savoia. În Alsacia, « Morile », Mühlhausen, a fost adoptată. La începutul secolului al XVI-lea, când se părea că se merge spre o formă politică asemenea cu a țărilor vecine, Svițerii, miliția mercenară în care se întrupa vieața nației, asediau Dijon. Burgundia întreagă părea că ar fi să li aparție, ca și părți din Nordul Italiei.
Rasa e germană numai în foarte mare parte, și încă antropologii pot recunoaște sânge « alpin », celtic și roman. Adevărata istorie nu poate începe însă nici cu primitivii din locuințile lacustre, pretutindeni sămănate, nici dela Alamani și Burgunzi, nici dela provincia lui Carol-cel-Mare, nici dela creștinările prin călugări irlandezi, ca la Skt.-Gall, cu numele galic. Ci numai dela crearea spiritului svițerian, prin acțiunile și emigrările războinice datorite lipsei de loc și de hrană și apoi manifestărilor religioase, literare, artistice, de o parte, sociale, de alta.
Dar și aici ca și la noi, baza e a primelor națiuni, care se simt supt aluviunile etnice ale invaziilor.
Din Illustrierte Schweizergeschichte a lui Ernst Fischer (Schaffhausen, f. an), culeg cuvinte celtice ca Rhein = șanț, Aar = apă, Rhône = « Starkenbach », Geneva = confluență. Orașul Thun e dunum, Yverdun = Eburodunum, Moudon = Minodunum (« cetate de munte »), Solothurn = Salodurum, Winterthur = Vitudurum[1]. Zürich e un Turicum elveție, și până în secolul al XVI-lea regele Franciei se adresează la burgmeisterul și consulii din « oppidum thuricense ». Vechea pecete din secolul al XlV-lea are « Consilium turicense «[2].
Romane sânt însă: Vevey = Vivisicus[3], August=Augusta Rauricorum[4]. Și villa romană se păstrează în finala multor numiri de locuri.
