ACADEMIA ROMÂNĂ
MEMORIILE SECȚIUNII ISTORICE
SERIA III TOMUL XX MEM. 17
PARALELISME HELVETO-ROMÂNE
DE
N. IORGA
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE
I
Congresul internațional de istorie din Zürich mi-a dat prilejul de a cunoaște mai bine bogata istoriografie elvețiană, care, ca o privire sintetică ori pe cantoane, nu lasă necercetat niciun colț din vieața politică sau din cea populară, dând un exemplu de credință față de activitatea înaintașilor.
Am ajuns, străbătând aceste pagini și urmărind discuții care nu sunt încheiate, la unele suggestii în ce privește asemănări cu înseși originile noastre și, astfel, prezint aceste idei despre ce mi se impune ca « paralelisme helveto-române ».
Nici pentru o țară nu s’a scris atâta istorie ca pentru acest mic cuprins, nici pentru un neam ca pentru aceste patru milioane de oameni. S’a trecut dela istoria literară la cea ipercritică, pentru a se ajunge azi la naive încercări de a restabili legenda educativă (cu argumente ca acestea: « de ce nu s’ar fi putut să fie și așa? »). Culegerile de acte într’o țară neprădată sânt enorme: douăsprezece volume numai pentru Zürich, în Arhivele căruia sunt 48.000 de piese. Până la Gagliardi și la Feller zeci de istorici au tratat « istoria Svițerei ».
Elveția, die Schweiz, nu e un teritoriu, și orice încercare de a trata istoria « Svițerei » n’ar putea începe decât dela statutul dat congresul din Viena după căderea lui Napoleon sau după reglementările care creiază « Statul corporativ » după 1848. Geneva s’a adaus mai târziu. Zürich era în secolele al XIV-lea și al XV-lea un Stat; Lucerna, Berna,
I A. R.—Memoriile Secțiunii Istorice, Seria III, Tom. XX, Mem. 17.
