neastîmpărat și fără direcție, cavaler bătăuș, despre care se știau atîtea, dar fără să se poată ajunge altfel decît prin această unică încercare literară la un suflet omenesc interesant. Și astfel am cules răbdător ce informație măruntă se putea găsi, luînd ca bază acea istorie a senioriei lui Toma de medicul Muletti care m-a dăruit și cu o cronică iscodită de dînsul – și ce aspru am fost mustrat de unul dintre cei doi critici italieni pentru că n-am cunoscut dezvăluirea cuprinsă într-un articol pe care unul îl strecurase în… Buletinul oficial al Ministerului de Instrucție Publică, poate pentru că-l refuzase o revistă de chimie sau de telegrafie fără fir! Apucăturile mele literare îmi cereau neapărat să pun ceva carne pe oase, și astfel am creat un cadru cam larg pentru o așa de strimtă figură, cu note asupra culturii și obiceiurilor contemporane, ceea ce mi-a adus ca neuitată mîngîiere laudele lui Jarry, autorul unui fundamental studiu despre dominația franceză la Genova, în care observa – și nu uit nici aceea – că în cartea mea nu e nici una din acele „pointes acerbes qui deparent tant d’ouvrages de l’érudition moderne”.
Scrisesem în limba germană – vai, cu cîtă trudă, eu care abia o deprinsesem bine la scris și la vorbă cu ajutorul mesei din Dorotheenstrasse și, noaptea, trezit subit din somn, purtam prin minte cuvinte fără legătură din vocabularul care zilnic mi se îmbulzea! Dar Sternfeld mi-a observat părintește că e mult de îndreptat, indicîndu-mi și un polon obișnuit cu asemenea revizii (pe urmă am aflat de la un coleg român că asemenea revizii înseamnă de obicei o redactare, el însuși, foarte lăudat pentru forma operei sale de debut, dînd mai mult idei și fragmente…). Se și revăzuseră cîteva pagini cînd am fost chemat pentru a presta înaintea decanului facultății, unul din ginerii marelui Mommsen, jurămîntul că mi-am făcut teza „fără nici un ajutor”. —Dar este cineva care
