că se găsesc totdeauna supt ordin și gata de o temută inspecție. Pe cînd uniforma franceză, nesimpatizată de muncitori, se ținea ascunsă, aici „haina împăratului se expunea pretutindeni și era bine să-i faci loc pe trotuar, chiar cînd apărea un simplu sublocotenent. Ochii îmi păreau că aruncă sclipiri de oțel și talia se ținea țeapăn dreaptă ca și cum și acolo ar fi contribuit teribilul crivăț care îngheață. Grupuri militare cu coiful pe cap străbăteau aleile capitalei prusiene în ciudatul sunet de pastorală al flautelor, în zornăitul de farsă populară al clopoțeilor prinși de un adevărat tui turcesc cu coada de cal spînzurînd în vîrf: lumea n-avea destui ochi pentru această întrupare a mîndriei naționale. Cîndva am zărit și pe stăpînul tuturor energiilor și tuturor splendidelor manechine: marele poet romantic cu acvila lui Lohengrin pe casca de argint avea însă, în trăsura-i care luneca răpede din și spre Schlossul strămoșilor, o privire mai curînd vagă, dusă după visuri pe care și în domeniul social, la începutul domniei sale ambițioase, încercase a le realiza, și nu era nimic imperial nici la împărăteasa grasă și palidă, cu ochii foarte mărunți, nici la grupul de copii în mondire fredericiane, cu micuța princesă zglobie la capăt, care se expunea la toate fereștile.
Supt drill și exerzieren, care contrastau așa de puternic cu oarecare lăsare în voie a șepculițelor roșii franceze, era însă, în ciuda constrîngerii școlare, și altceva: o burghezie nu atît de deosebită față de cea franceză și un intelectualism familiar în legăturile sale de școală și de societate și chiar rebel față de formidabilul Stat care se clădise în fața lui și contra lui, dar nu și peste dînsul, strivindu-i mîndria și aspirațiile.
Luni de zile petrecute în Germania de Nord și apoi în cea de Sud, cu două ierni aspre pe acel pămînt cu care n-am întîrziat să mă deprind, mi-au putut învedera îndeajuns aceasta.
