centrală, din părțile germanice, spre a trece în stepa rusească. Drumul acesta era foarte natural, fiindcă, înainte ca să-l bată misionarii în secolul al XIII-lea, fără îndoială că-l bătuseră atîția negustori germani. Monede germane se găsesc nenumărat de multe în stepa răsăriteană. Negustorii făceau parte din acea vastă asociație medievală care se numea Hansa și pe care o formau Lübeckul, Brema, Hamburgul și alte centre hanseatice. Mergeau pe această cale de nord și pătrundeau pănă foarte adânc în părțile Novgorodului. O parte din orașele rusești au fost întemeiate prin acești negustori; așezămintele pe care le-au conservat aceste orașe pănă tîrziu în secolul al XVII-lea sânt așezăminte germanice, având un drept, prin urmare o bază de jurisdicție, cu totul deosebit de dreptul consuetudinar, de obiceiurile pământului ale rușilor și slavilor în genere.
Un alt drum, care ducea către Peninsula sud estică a Europei, către Peninsula Balcanică, trecea prin Ungaria, străbătând-o în diagonală. Drumul acesta era obișnuit și pe vremea bizantinilor: el ajungea în părțile Belgradului și la însemnata cetate care a fost în evul mediu Branicevo, se cufunda pe urmă în vasta pădure sârbească și bulgărească, ce ocupa un teritoriu imens. Părțile dintre Niș și Vidin erau cuprinse de acea foarte mare pădure, cum și prin alte părți din regiunea aceasta răsăriteană existau codri imenși ca acela de la care Teleormanul și-a luat numele (Deli-orman înseamnă „pădure mare”, și este un Deli-orman și în părțile dobrogene, unde iarăși a fost, deci, o pădure mare). Și în părțile județului Ilfov, exista pădurea cea mare a Vlăsiei, a cării amintire s’a păstrat în limbă, pentru că încă în secolul al XVIII-lea pădurea exista. Tot așa în Moldova aflăm codrul Ghigheciului, de unde un
