vingere, de la o viață morală care poate fi potrivită cu morala obișnuită, dar poate să încerce și altfel a ajunge la scop, însă, înainte de toate, o anumită activitate sufletească trebuie creată și întreținută.
Și Universitatea are un foarte mare rol în aceasta.
Dați-mi voie, acum, să amintesc anumite lucruri din trecut, din trecutul de la noi sau de aiurea, mai apropiat sau mai depărtat, în care ilusii curioase s’au ivit, în ce privește rostul Universității.
Vedeți, eu discut deocamdată rostul Universităților și, pe urmă, voiu arăta, în Universitate, care este rostul catedrelor de istorie, sau, mai bine, pentru că sînt multe catedre, profesori mai puțini, trebuie să fie întăiu profesorii de istorie și pe urmă catedrele.
La Universitate este o misiune națională, care ea trebuie servită cu toate mijloacele. Trebuie scormonit în sufletul acestor oameni. Cu arheologia, care scormonește în cenușa morților, s’a ajuns la resultate frumoase, dar trebuie scormonit în sufletul celor vii.
Cu privire la ilusiile de odinioară, încep mai de departe, și de aiurea. Mi-a căzut în mînă o curioasă carte de istorie a Franciei. Eu cunoșteam pe autor, îl cunoaște toată lumea, a fost și pe la București pe vremuri: trebuia să între în serviciul unui boier și a povestit drumul lui pănă la noi; probabil că înlăuntru vorbia și despre lucrurile văzute în societatea noastră, dar nu s’a tipărit decât partea care merge pănă la Viena. E vorba de Victor Duruy, din a cărui carte de Istorie Universală, tradusă în românește, au învățat cunoștința trecutului, din vechile timpuri ale Grecilor și Romanilor pănă dincolo de Revoluția francesă, atîtea generații. Victor Duruy, care a fost colaboratorul lui Napoleon al III-lea, acela care îi dădea material pentru „Istoria lui Cesar“, o personalitate importantă și supt raport didactic, fiind creatorul învățământului frances, pe la 1860, a publicat o carte, redactată cu cîțiva ani înainte, în care și-a propus să presinte istoria Franciei altfel decît pănă atunci. Planul lui se vede foarte bine în ce privește alegerea ilustrațiilor: înlăuntru nu sînt portrete aproape de loc: nu există Ludovic al XlV-lea, nu există nicio figură din secolele înaintea Revoluției. Revoluția nu este repre-
