gante, ca și când totul s’ar fi terminat și ar rămânea numai un fel de danț științific, pe care unii îl făceau cu însușiri extraordinare și cu o grijă deosebită de a păstra anumite aparențe estetice, aceasta e o jucărie de care hotărît trebuie să ne despărțim. Nu mai avem vreme de așa ceva. Ni trebuie conștiința că, orice s’ar face pentru a continua acest joc elegant, el nu înseamnă decât timp pierdut. Viața înfățișează înaintea noastră grozave probleme, care cer neapărat, și pentru un Stat și pentru o națiune și pentru clasele sociale și pentru deosebitele categorii și pentru orice individ, să fie imediat și bine resolvate.
Fiindcă, altă dată, făceai o greșeală care se însemna și criticà prin reviste, prin discuții publice și nu era mare lucru; pe urmă reveniai la același obiect pe o cale mai bună și ajungeai la resultate mai satisfăcătoare. Acuma nu: totul este, ca să întrebuințez o foarte veche formulă din vechiul nostru drept de odinioară, totul este „în ruptul capului“, adecă, dacă se săvîrșește într’o societate o anumită greșeală, societatea aceasta se duce de rîpă și execuția se face așa de răpede, încât cel care a făcut, greșeala, n’are vreme să se adreseze la altă instanță. Ceia ce ieri încă se părea că este lucrul de căpetenie și care era în legătură cu o anumită orînduire interioară, democratică, fascistă, comunistă, cade pe planul al doilea. Acuma nu mai este vorba cum este orânduită societatea națională, ci dacă societatea națională își păstrează un anumit teritoriu. S’a dărîmat complect sistemul care întrebuințează toate armele ca să zugrume pe cine îi stă înainte, pe cine împiedecă de a pune mîna pe o anumită pradă, așa încât regimul violenței, în mîna particularilor în serviciul unor anumite doctrine, cu toate consecințile pe care, din partea celorlalți, astfel de violențe le trezesc, e un lucru de ieri. Acum se cere, nu ca o parte din societate să ia contra alteia o anumită atitudine, căutînd s’o convingă, sau să se întrebuințeze alte arme, pănă la condamnarea la moarte a unui grup din societate de către celalt, care-i răspunde prin condamnarea la închisoare, ci se cere altceva: o întreagă societate trebuie să se simtă solidară dacă vrea să trăiască; ea trebuie să recurgă la toate mijloacele materiale și la toate forțele morale, din care pleacă mijloacele materiale. Credeți că Germania lui Hitler sau Italia Iui Mussolini au plecat de la dorința de a fabrica tunuri? Dorința de a fabrica tunuri și avioane și gaze asfixiante, aceasta pleacă de la o anumită con-
