NOTE DE DRUM
Si civilisația materială o simți ascunsă undeva, fiară nesățioasă care pândește, gata să sfâșie.
Nu e încă la Caufield, zimbitoare „residență” de căsuțe răspândite în pajiște. Nici la celelalte două localități, imediat vecine, Salem și Alliance. Pretutindeni căldura primăvăratecă a scos lumea din vizunii: pretutindeni femei deretică, doamne aduc flori acasă, fete se primblă, copiii lunecă pe rotile. Ai zice că este, măcar pentru o parte din această lume năcăjită, o clipă de adevărată mulțămire. Și apoi cu ce nu se deprinde omul...
Locuitorii par a fi Germani: unele firme ne trimet la Ținuturi adânci din patria depărtată. In general același amestec etnic: la Canton stau alături Greci, Mexicani, Evrei și—3.000 de Români (alții zic de două ori pe atâția). Oraș mai liniștit, cu fonderiile alături, ceia ce-i asigură mai multă sănătate și frumuseță.
E ziua lui George Washington — veche ideologie din vremea fermierilor luptători pentru unii; pentru alții o simplă datorie de cetățeni și de oaspeți. Pe clădiri flutură mari drapele, pe trotoare steaguri se înfig în deschizături metalice anume pregătite (nu se strică pavagiul ca la noi); stegulețe se arborează și de copii la fermele răzlețe.
Și împreună cu serbătoarea întemeietorului recunoștința națională a unit aici, unde președintele asasinat Mackinley și-a avut casa, acum alipită la un spital, comemorarea acestui martir politic. Intr’un mic parc, un rând de largi scări duce la statuia lui, o bună operă de artă, și apoi la mormântul în cupolă, ca al unui Ginghiz-Han în Samarcanda, care cuprinde în mari sicrie, mai trainice și mai mărețe decât ale oricărui Cesar roman, rămășițele presidentului, și, alături, și ale soției lui. De jur împrejur se depun coroane— și a Românilor, căreia i se dă îndată un loc de cinste.
Două biserici mai vechi, o hală de adunare, foarte cercetată. Sântem primiți cu prietenie. Poate ici și colo tresăriri
90
