ai rasei. Un provisorat al naturii pe care nimeni n’o iubește: mâne, locuinți vor fi și aici, ca acelea care se înalță așa ne ușor acuma: o bară de piatră frumos lucrată, apoi scânduri de toate felurile; deasupra o imitație de țișle. Acuma, lemnul devenind mai scump, ser încearcă un tip de case făcute numai din fier, care se transportă în locul unde trebuie să se încheie.
Râul Oliio e aproape, largă apă clară, fără coloare, al cării mers nu se simte. Sânt atâtea opere ale omului, de jur împrejur, care atrag și rețin atenția! Podurile de oțel sânt adesea de o uimitoare îndrăzneală și de o eleganță deosebită. Oriunde ele trebuie pentru bunul mers al unei exploatații, al unei producții, ele se improvisează, totuși în cele mai bune condiții, cu o neînchipuită răpeziciune. Și alături poți vedea o biată podișcă de lemn care tremură. Nu e un plan de ansamblu executat sistematic, răbdător; oricării nevoi momentane i se răspunde imediat cu lot ceia ce ar putea să-i servească. Mașinile de săpat mușcă necontenit din malul galben, pietros. Pe alocuri fabrica și-a făcut datoria; realisând suma, ea se închide, ori unul mai bogat cumpără în schimb pentru o rentă întreaga, instalație, o utilisează, o transformă, ori o distruge. Lucrătorii cari, încrezători, și-au clădit case sânt liberi să le părăsească ori să caute muncă în apropiere.
Beaver Falls, „căderile, cascadele biberului”, ale castorului. Ce depărtată vreme de idilă a dobitoacelor în lipsa omului pomenește un astfel de nume! Acuma un întreg oraș e aici, cu o populație în care sânt toate națiile afară de una singură: vechiul American. Firmele slave, grecești o spun. Apoi e lăcașul vechiului biber însuși: Beaver, După harnicul animal constructor, Indianul de pe vremuri apare în vecinătate, la Allequippa.
Dincolo de aceste văi adânci, pe aceiași linie a turnătoriilor de oțel, lângă altă mare apă calmă ca un lac e Pittsburgh.
