având ceva cu totul străin de arta, larg răspândită, a marelui decorator. Vre-o doua pânze ale lui Greco, între care una cu oposiții de colori tari pe planuri de o neobișnuită îndrăzneală ; cum e vecina cu tabloul lui Tintoretto, influența acestuia asupra îndărătnicului iconar cretan e vădită.
Francesii au un Poussin, ale cărui mici figuri cu caracteristica iscălitură de adânc albastru sânt cuprinse într’un peisagiu de adâncimi și luminișuri de cea mai fericita descoperire, pe care îl scade doar întru câtva luminoasa visiune însorită a vecinului tablou de Claude Loryain. întunecat și tragic, cu figurile orientale pe care le încadrează, colțul de pădure bătrână al lui Delacroix, și ochii se opresc îndelung, fermecați de incomparabila idilă a lui Puvis de Cliavannes, albe trupuri rătăcind prin poieni de eliseană seninătate. Școala francesă se prelungește pana la crudele adevăruri, luate într’un gest, ale lui Degas.
Școala de la Barbizon a avut fericiți școlari în America, și un Homer D. Martin, un Winslow Homer, un Golden Deartli, un Kent și Kroll aparțin celor mai buni peisagiști ai epocei moderne, precum în „fata din Veneția”, Duveneck, mort în 1919, arata rari însușiri de prindere subita a pitorescului exotic,
Gravurile pun alaturi imaginația rudă a Germanilor Schongauer și Diirer cu cea mai superbă visiune a lui Manlegna, o înmormântare a lui Hristos de o nemărge-nita durere, cu Turcii din Craii de la Răsărit ai lui Luca de Leyda, cu lupta de tauri a lui Goya, animalul triumfând peste grămada victimelor, cu delicate întrezăriri venețiene de Canaletto, cu tenebrele străbătute de sacre luciri ale lui Rembrandt.
Intre curiositați, cele doua covoare din Italia-de-Sud (Terra di Lavoro, Campania), ale căror figuri geometrice arată originea balcanică, greaca sau albanesa, a meșterilor populari.
Drumul la Akron străbate cartierele mărginașe ale marelui oraș.
